Parlamentare 2008 - Program alegeri

III. SIGURANŢĂ SOCIALĂ ŞI SIGURANŢA TRAIULUI

„…ne făurim propria soartă, iar viaţa ne va oferi daruri doar
în măsura în care o vom forţa noi prin tenacitate îndârjită,
cooperare indesolubilă, muncă hotărâtă şi serioasă.”
(Márton Áron)

În anii precedenţi au fost implementate mai multe reforme sociale în domenii ca sistemul public de pensii, asigurarea de pensii private şi facultative, indemnizaţia pentru creşterea copiilor, indemnizaţia pentru familii mari, trusoul pentru nou-născuţi, protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi, integrarea socială a persoanelor în şomaj, protecţia socială a persoanelor în vârstă, construcţia de locuinţe pentru tineret, etc.

Iniţiem şi susţinem în continuare orice măsură luată pentru soluţionarea problemelor sociale reale.
În vederea asigurării traiului decent trebuie să acordăm mare grijă grupurilor care, din motive sociale, nu au posibilitatea de a duce o viaţă deplină. Discriminarea socială, sărăcia, dezavantajele sunt factori care au influenţă negativă asupra vieţii depline şi creează probleme sociale. Obiectivul nostru primordial
este, în consecinţă, diminuarea sărăciei şi a discriminării sociale.

Politică socială

O problemă primordială este îmbunătăţirea nivelului de trai al persoanelor vârstnice. În acest sens, în ultimii ani pensiile au crescut în mod considerabil, dar din pricina cheltuielilor de întreţinere ridicate, a preţurilor de consum în continuă creştere (în special în domeniul alimentelor şi al medicamentelor), aceste pensii sunt departe de a asigura un trai decent în cazul multor pensionari.

În consecinţă insistăm asupra următoarelor aspecte:

• creşterea valorii pensiilor şi protejarea puterii lor de cumpărare;
  
• elaborarea şi implementarea programului de corectare a pensiilor în perioada
  
• 2008-2012 pentru reducerea disproporţionalităţilor generale şi tipice
  
• dintre anumite grupuri, pentru evitarea greşelilor în calculul pensiilor;
  
• introducerea celei de-a treisprezecelea pensii lunare;
  
• îmbunătăţirea condiţiilor de acordare a dreptului la indemnizaţie pentru văduve;
  
• îmbunătăţirea activităţii caselor judeţene de pensii;
  
• introducerea pensiei minime garantate şi a pensiei parţiale.
  

Persoanelor cu dizabilităţi le revin aceleaşi drepturi ca celorlalţi cetăţeni în societate. Pentru asigurarea egalităţilor în drepturi a persoanelor cu dizabilităţi este oportună elaborarea unor programe de reabilitare atât la nivel naţional cât şi la nivelul autorităţilor locale.

Pentru integrarea socială a locuitorilor din aşezările dezavantajate, pentru reducerea inegalităţilor de şanse datorate dezavantajelor teritoriale, insistăm pentru implementarea în timp util a programelor de creare de noi locuri de muncă, în primul rând prin dezvoltarea resurselor umane şi crearea parteneriatelor locale.

O parte însemnată a muncii sociale este efectuată de către organizaţii nonprofit şi de către biserici care soluţionează problemele legate de îngrijirea persoanelor vârstnice în case pentru bătrâni sau prin sistem de bolnav/vârstnic la domiciliu, contribuie la îngrijirea, angajarea şi protecţia persoanelor cu dizabilităţi, luptă pentru drepturile copilului şi pentru implementarea unui trai decent, respectiv operează multe alte programe sociale. Considerăm primordială susţinerea instituţiilor de acest fel şi ne angajăm la crearea condiţiilor
favorabile sprijinirii şi finanţării activităţilor lor.

În interesul ocupării forţei de muncă şi diminuării şomajului insistăm pentru dezvoltarea diferitelor programe de creare a noilor locuri de muncă prin finanţare şi asigurarea condiţiilor favorabile. Acordăm atenţie specială integrării la locul de muncă a tinerilor şi a persoanelor aflate în şomaj, trecute de vârsta de 45 de ani.

Drept consecinţă a factorilor demografici nefavorabili şi a şomajului structural educaţia adulţilor şi problema studiului de-a lungul vieţii devine din ce în ce mai importantă. Susţinem extinderea şi întărirea reţelei de educaţie a adulţilor în limba maghiară, în special în domeniul sănătăţii (colegii tehnice) şi al cunoştinţelor informatice. Susţinem educaţia la locul de muncă şi elaborarea unui cadru legislativ stimulent.

Pentru ocuparea forţei de muncă este nevoie de elaborarea unor soluţii moderne de organizarea muncii respectiv a unor construcţii de angajare flexibile, cum ar fi de exemplu munca de la distanţă. Aceasta este o formă a organizării/prestării muncii care apelează la tehnologia informatică în cadrul relaţiei de muncă, respectiv munca se prestează departe de sediul angajatorului.

Această formă de organizare/prestare a muncii utilizează mijloacele informatice în aşa fel încât prestarea muncii să fie periodic posibilă şi departe de sediul angajatorului. În privinţa condiţiilor angajării, angajaţii pentru muncă de la distanţă dispun de drepturile asigurate în legislaţia muncii în vigoare şi în contractul
de muncă colectiv pentru angajaţii în poziţie similară care prestează la sediul angajatorului.

Pentru stimularea angajării cu program de muncă parţial legea nr. 76/2002 privind stimularea ocupării forţei de muncă şi sistemul asigurărilor pentru şomaj trebuie modificată în sensul posibilităţii de a asigura sprijin pentru angajatorii care angajează cu program de muncă parţial persoane interesate – din pricina
unor motive existenţiale – în stabilirea unei asemenea relaţii de muncă. În păturile sociale interesate se regăsesc în primul rând cei fără loc de muncă şi persoanele ocupându-se de creşterea copiilor, care pot fi angajaţi, persoane în şomaj, persoane care primesc indemnizaţii sau ajutor pentru creşterea copilului.

Politica familiei

Pentru realizarea obiectivelor noastre dorim să îmbunătăţim sistemul de sprijin al familiei. Vom iniţia creşterea indemnizaţiei pentru familişti, stabilirea acesteia în funcţie de vârsta copilului. O sarcină specială este sprijinul familiilor cu mulţi copii, insistăm în acest sens asupra elaborării unui program la nivel naţional.

În cazul părinţilor singuri, majorarea valorii pragului dreptului la ajutor social este o măsură reală şi importantă pentru familiile aflate în această situaţie.

Având în vedere faptul că în cazul gemenilor greutăţile fizice şi materiale sunt mărite, iniţiem corelarea indemnizaţiei de creştere a copilului cu numărul acestora.

Îmbunătăţirea continuă şi adaptarea la nevoile schimbătoare a sistemului de indemnizaţii sociale este indispensabilă. Crearea unei legi reglementând acest domeniu ar simplifica procesul de acordare a indemnizaţiilor sociale, aşadar o iniţiativă în acest sens este necesară.

Protecţia drepturilor copilului

Protecţia drepturilor copilului înseamnă garantarea drepturilor omului pentru copil, însă toate acordurile internaţionale subliniază faptul că copiilor trebuie să fie asigurate unele drepturi speciale având în vedere situaţia lor dependentă de adulţi, caracteristicile datorate vârstei şi vulnerabilitate lor.

Statul trebuie să garanteze drepturile primordiale, şi anume dreptul la dezvoltare sănătoasă, la educaţie, la protecţie împotriva abuzurilor, la egalitate în drepturi, etc., însă părinţii sunt cei însărcinaţi cu educaţia copilului. Dacă părintele, dintr-un motiv sau altul, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, nu
este în stare să îşi îndeplinească sarcinile părinteşti, pe baza principiului subsidiarităţii, comunitatea, respectiv statul trebuie să intervină şi să ofere ajutor.

Aşadar este în primul rând sarcina autorităţilor locale să identifice familiile care se confruntă cu pericolul marginalizării sociale din varii motive (şomaj, alcoolism, abuz în familie, sărăcie, analfabetism, etc.) şi să încerce integrarea lor prin mobilizarea resurselor comunităţii.

Capacitatea autorităţilor locale trebuie să crească pentru ca ele să fie în măsură să îndeplinească aceste sarcini. Creşterea capacităţii înseamnă în primul rând creşterea efectivului, educaţia profesională, munca în reţea, elaborarea unor servicii.

În acest sens se vor exploata fondurile structurale respectiv alte resurse guvernamentale şi neguvernamentale. (Banca Europeană pentru Dezvoltare, Programele de Interes Naţional ale Ministerului Muncii, Familiei şi a Egalităţii de Şanse, etc. )

În vederea formării unor comunităţi sănătoase este imperativă crearea unor centre comunitare în cadrul fiecărei autorităţi locale (comune, oraşe) deoarece acest serviciu are un rol central in domeniul activităţilor de protecţie a copilului şi a familiei, precum şi în domeniul activităţilor de tineret.

Autorităţile judeţene au posibilitatea de a finanţa, parţial, aceste centre comunitare, aşadar trebuie să îşi asume responsabilitatea, având în vedere faptul că astfel în multe cazuri se poate evita ruperea copilului de familie, respectiv agravarea problemelor locale. Prin întărirea serviciilor de prevenire se reduc cheltuielile serviciilor profesionale sociale judeţene, totodată se sprijină dezvoltarea unor comunităţi mai puternice şi mai sănătoase.

La nivel central este nevoie de o coordonare mai eficientă a sistemului social. Deoarece sistemul social local şi judeţean de servicii este coordonat la nivel central de patru autorităţi respectiv patru agenţii (Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului, Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, Agenţia Naţională Pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi), subordonate toate Ministerului Muncii, Familiei şi a Egalităţii de Şanse, ar fi binevenită crearea unui Minister pentru
Probleme Sociale şi Familie, însărcinat cu elaborarea şi corelarea politicilor profesionale şi a reglementărilor în domeniu. Este indispensabil ca finanţarea sistemului social să se efectueze prin acest minister, acesta oferind posibilitate pentru sprijinul şi controlul implementării politicilor profesionale.