Kelemen Hunor

Kelemen Hunor, preşedintele UDMR: „Autonomia nu atinge integritatea teritorială”

11.01.2012 | Cultură , Actualitate politică
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Kelemen Hunor, preşedintele UDMR: „Autonomia nu atinge integritatea teritorială”

Autor: George Radulescu, www.adevarul.ro

Preşedintele UDMR spune că autonomia teritorială cerută de maghiari în Covasna şi Harghita ar fi o formă de administrare în cadrul statului suveran, care nu modifică graniţele României.


De la un om cu experienţă în politică se aşteaptă, în primul rând, echilibru. Deşi este tânăr, Kelemen Hunor se califică în restrânsa „ligă" a politicienilor cu discurs raţional. Sigur, opinia sa în legătură cu autonomia zonelor locuite de etnici maghiari este discutabilă, însă preşedintele UDMR este un interlocutor, spre deosebire de alţii. Se arată conştient de asta şi discută deschis, fără patimi inutile cu iz de secol XIX, despre Europa de mâine. Kelemen Hunor nu-şi critică nici partenerii de coaliţie, deşi lasă de înţeles că ar avea ce să le reproşeze. Joacă cu tact şi răbdare, aşa cum a făcut şi predecesorul său la conducerea Uniunii, Marko Bela. În rândurile care urmează veţi descoperi un politician abil, conştient că se poate distinge în zona decizională românească prin prudenţă şi calm.

CARTE DE VIZITĂ

- Kelemen Hunor s-a născut la 18 octombrie 1967, în comuna Cârţa, judeţul Harghita.
- Este licenţiat în medicină veterinară (1993) şi filosofie (1997).
- A fost jurnalist la Radio Cluj, emisiunea în limba maghiară (1990-1997).
- A fost secretar de stat în Ministerul Culturii (1997-2000) şi a obţinut trei mandate în Camera Deputaţilor (2000-prezent).
- A candidat la alegerile prezidenţiale din 2009, obţinând 3,83% din voturi.
- Este ministru al Culturii (din 2009) şi preşedinte al UDMR (din februarie 2011).


„Niciun stat din Europa nu va scăpa ieftin"

„Adevărul": Englezii spun „Să ne ferească Dumnezeu de vremuri interesante!" Iată că trăim vremuri din ce în ce mai interesante. Sunteţi ministru în Guvernul României - cum vedeţi anul 2012?

Kelemen Hunor: În legătură cu vremurile interesante: noi, de fapt, de 22 de ani (nu vreau să vorbesc despre perioada de dinainte de Revoluţie), trăim vremuri interesante. Şi anii '90 erau foarte interesanţi. E un blestem chinezesc, preluat de englezi, care spune: „Să trăieşti vremuri interesante!" Sigur, noi, în 22 de ani, în fiecare perioadă am avut anumite probleme, dificultăţi şi, de fiecare dată, cu chiu, cu vai, am reuşit să trecem peste aceste perioade. Eu, în acest moment, văd lucrurile în felul următor: deciziile guvernului au fost extraordinar de dureroase, nu au fost bine comunicate, dar erau necesare. Sigur, se poate discuta mult dacă trebuia să luăm aceste măsuri sau alte măsuri. Acum se vede că tot ce-am făcut noi urmează să se facă şi în ţările din jurul nostru, care aveau impresia că vor scăpa mai ieftin. Din păcate, niciun stat din Europa, nici un stat din această regiune nu va scăpa ieftin.

Polonia pare să fi scăpat mai ieftin ca noi...

Polonia, un pic mai ieftin, dar şi ea a avut dificultăţi şi urmează altele în anii ce vin. Polonia a avut şansa de a absorbi fondurile europene şi de a investi un pic mai repede şi un pic mai eficient decât orice alt stat. A şi intrat în Uniunea Europeană mult mai repede şi era şi mult mai pregătită.

A avut şi un lobby mai bun...

Un lobby mai bun, dar şi acasă, în Polonia, lucrurile mergeau mult mai bine. Exista o stabilitate, exista o coerenţă, exista o continuitate în ceea ce priveşte politicile publice mari, indiferent ce guvernare era. Aceste lucruri se văd, până la urmă.

Dar, iată, Ungaria merge din ce în ce mai rău. Guvernul Orban ia măsuri contradictorii, şi-a pus în cap sistemul financiar-bancar...

Din păcate, asta este situaţia. Ei, cu două treimi în Parlament, în privinţa deciziilor economico-financiare au greşit şi, până la urmă, această greşeală se plăteşte. Deja au crescut TVA-ul la 27%.

Peste media europeană...

Peste cota cea mai ridicată, dar urmează şi acolo tăieri de salarii. Criteriile FMI sunt foarte dure fiindcă deficitul, într-adevăr, e în limite acceptabile, dar datoria publică a crescut enorm de mult. În plus, măsurile luate anul trecut nu au dat rezultate. În 2010, au rezolvat câteva chestiuni bugetare, au mai umplut câteva goluri, dar în 2011 lucrurile au scăpat de sub control. Vedeţi, ţările care n-au stopat cheltuielile, care n-au reuşit să facă pasul la momentul potrivit, plătesc mult mai scump.

Tot ce-am făcut noi urmează să se facă şi în ţările din jurul nostru, care aveau impresia că vor scăpa mai ieftin.


„Mulţi îmi reproşează că stăm alături de PDL"

2012 va fi an electoral. Riscăm luarea unor măsuri economice populiste?

Sper că nu. Cel puţin intenţia noastră este de a nu lăsa frâu liber populismului ieftin şi demagogiei fiindcă atunci pierzi. Oricum, nu-ţi poţi respecta promisiunile. Dacă acum cineva vorbeşte de creşteri de salarii şi de pensii, vorbeşte de nişte lucruri care n-au acoperire financiară în economia reală. Peste un an va fi considerat un mincinos. Cu promisiunile trebuie să fim foarte atenţi, mai ales acum. Orice om politic responsabil trebuie să fie foarte atent ce promite fiindcă nu are acoperire în economia reală.

Lumea e din ce în ce mai puţin încrezătoare în promisiunile politicienilor. Dar, pe de altă parte, sunteţi mulţumit de ceea ce a obţinut UDMR în urma participării la această guvernare, alături de PDL?

Nu trebuie să fim mulţumiţi noi, ca formaţiune politică, ci, în primul rând, cetăţenii, electoratul. Contribuabilul trebuie să fie mulţumit sau, dacă nu este mulţumit, pentru că nu ai cum să fii când îţi scade nivelul de trai, măcar să înţeleagă de ce am făcut ceea ce am făcut. De ce era necesar un astfel de traseu. Eu cred că am reuşit să le explicăm în totalitate cetăţenilor care ne susţin, maghiarilor din România şi nu numai, măsurile luate. Dar şi noi suntem vulnerabili, în acest moment, din cauza măsurilor dure. În sondajele pe care le facem periodic se vede că, în 2008-2009, am avut o susţinere de 87-88% din partea electoratului maghiar şi că acum am ajuns undeva la 77-78%. Există o erodare de aproape zece procente.

Nu cumva procentele electorale ale UDMR se vor duce către partidul domnului Tökés?

Nu se duc nicăieri. Partidul înfiinţat de Tökés nu are o susţinere mai mare decât avea PCM-ul (n.a. Partidul Civic Maghiar) înainte. Eu vreau să fiu foarte sincer şi foarte corect: avem această problemă de a recupera voturile pierdute din cauza măsurilor luate, fiindcă aici am greşit. O altă chestiune în ceea ce priveşte aceste sondaje: priorităţile s-au schimbat enorm de mult în doi-trei ani. Când pui întrebarea care sunt priorităţile fiecărui cetăţean, pe primul loc apar problemele social-economice - salarii, pensii, asigurarea locurilor de muncă, şomajul.

Dar aveţi şi o componentă etnică foarte importantă. De pildă, puteţi explica electoratului UDMR că participarea la guvernare a Uniunii i-a adus privilegii greu de conceput în alte părţi ale Europei.

Absolut. De obicei, lumea din Bucureşti vorbeşte despre Harghita şi Covasna spune: „Domnule, acolo nu s-a făcut nimic!" Într-adevăr, 50 de ani nu s-a făcut nimic sau s-a făcut o industrializare forţată, dar eu vă spun un singur lucru: în infrastructura rutieră, doar pe artera principală care leagă Mureşul de Covasna, am investit 220 de milioane de euro. Acum este un drum cum nu prea există la acest nivel în România. Acest lucru l-am făcut în câţiva ani şi nu într-o singură guvernare, recunosc.

Sunt 20 de ani în care în judeţele Covasna şi Harghita nu s-a făcut mare lucru, în plan economic. De ce?

S-a investit, totuşi, în infrastructură, în canalizare, în apă, în tot ce înseamnă ridicarea nivelului de trai şi a condiţiilor de viaţă. Noi am investit enorm de mult şi acum încep să se vadă rezultatele, iar investitorii vor veni. Este un mit că Harghita şi Covasna sunt zonele cele mai sărace din România. Vreau să veniţi la mine în colegiu, să staţi o săptămână acolo şi să mergem unde mă duc eu...

Când vine „cineva de la centru" tendinţa este să se acopere lipsurile.

La noi nu există această tendinţă fiindcă eu trăiesc acolo, am domiciliul acolo şi nu la oraş, ci la sat. Eu acolo m-am născut, acolo am crescut, acolo am domiciliul, deci nu au ce să ascundă de mine. Dar nu există sfârşit de săptămână să nu mă duc undeva şi dincolo de colegiul meu. Am fost la Salonta acum câteva zile, după care am fost în Valea lui Mihai, în Bihor, cu o săptămână înainte. În fiecare săptămână eu mă duc şi văd care e realitatea. Şi am încă un alt noroc: oamenii vorbesc foarte sincer cu mine, primesc reproşuri, dar văd...

Ce vă reproşează oamenii, în principal?

Foarte, foarte multe lucruri, dar când vorbim de chestiunile economice deja mă înţeleg. De pildă, sunt mulţi care îmi reproşează că stăm alături de PDL în această perioadă, dar sunt şi mai mulţi care îmi spun să rămânem la guvernare. Unii îmi reproşează scăderea continuă a nivelului de trai, alţii întreabă de ce nu sunt mai mulţi bani pentru investiţii, pentru infrastructură. Dar oamenii nu-şi ascund niciodată problemele în faţa noastră.

Este un mit că Harghita şi Covasna sunt zonele cele mai sărace din România.


„Maghiarii cunosc foarte bine interesul comunităţii lor"

Cine credeţi că va deconta guvernarea, în zonele locuite de etnici maghiari - PDL sau UDMR?

E o întrebare la care n-am cum să răspund. Dar mai înainte vorbeam de sondajele pe care noi le-am făcut şi pe care le facem periodic. Acolo se vede această erodare de 8-9% pe care trebuie să o recuperăm. Sigur, maghiarii cunosc foarte bine - şi sper că în 2012 va fi la fel - interesul comunităţii. Reprezentarea parlamentară e foarte importantă, iar după aceea, dacă intră sau nu intră UDMR la guvernare, e o altă discuţie. Dar peste 90% din electoratul nostru spune că trebuie să fim în Parlament.

În cazul în care UDMR nu va intra în Parlament, care va fi strategia pe care o veţi adopta?

Noi ne gândim la situaţia că vom fi în Parlament, că vom avea un grup puternic şi aşa se va întâmpla, vă asigur.

N-aţi luat în calcul şi „cel mai rău scenariu"?

Ştiţi cum e, eu nu pot să spun că nu lucrăm cu multe alternative, cu multe scenarii, dar ne gândim să fim prezenţi în Parlament. Dacă eu aş susţine că nu ne gândim la nicio alternativă, ci doar la un singur scenariu, ne-aţi spune: „Domnule, aveţi o problemă!" Noi vom intra în Parlament, vom fi acolo şi vom avea un grup puternic, atât pot să vă spun. Şi dacă vă uitaţi la sondaje, deşi ştiu că trebuie câştigate alegerile şi nu sondajele, veţi constata că, în acest moment, fiecare instituţie de cercetare sociologică ne dă peste 5-6%.

E un procent riscant...

E riscant. De fiecare dată aşa a fost - în 2007-2008, analiştii politici ne-au îngropat, dându-ne în sondaje 3-4%. Ne-au făcut şi parastasul. Suntem bine-mersi acum, vom fi în Parlament în continuare şi vom fi o forţă politică care va conta în România.

În 2009 aţi candidat la Preşedinţie. Aţi obţinut 3,83% din voturi, sub media UDMR. Asta înseamnă că a fost o parte a electoratului de origine maghiară care a votat cu alţi candidaţi...

Sau care nu s-a dus la vot. Ştiţi ce se întâmplă? Prima dată în 20 de ani au fost decuplate alegerile parlamentare de cele prezidenţiale şi electorul maghiar e un om raţional. De foarte multe ori votează ţinând cont de utilitatea votului şi ţinând cont de cine are şansa de a intra în turul doi. Dacă luăm în calcul numărul absolut, nu procentul, atunci veţi vedea că suntem cam acolo... Noi am primit, în 2009, pe lista de europarlamentare, cu Tokes cu tot, în jur de 400.000 de voturi - dar cifra trebuie verificată. Tot atâtea voturi am primit şi eu la prezidenţiale. Deci, din acest punct de vedere, eu spun că e O.K. dar trebuie ţinem cont când facem astfel de analize că a fost prima dată când s-au decuplat alegerile parlamentare de cele prezidenţiale şi acest lucru contează enorm.

Vedeţi posibil ca într-un viitor de 10-15 ani un candidat al UDMR să aibă şanse reale de a câştiga alegerile prezidenţiale în România?

Societatea românească poate fi considerată o societate normală şi europeană când astfel de situaţii vor putea fi posibile. Dacă acest lucru se va întâmpla în 10 ani sau în 20 de ani, eu nu-mi dau seama. Dar atât pot să vă spun că, în 20 de ani, societatea românească a avut o evoluţie bună, nu spun spectaculoasă, dar bună. La începutul anilor '90, dacă vorbeai de inscripţii bilingve erai linşat pe stradă, în Bucureşti sau în alte oraşe. În 1997, când am intrat prima dată la guvernare, era aproape de neconceput să ajungă cineva de etnie maghiară într-un guvern românesc. Dar în 2011 nu a mai fost o problemă pentru marea majoritate a românilor că ministrul Culturii este Kelemen Hunor sau că avem 3-4 miniştri maghiari în guvern. Aşa trebuie să fie o societate normală. Până la urmă, şi românul, şi maghiarul, şi rromul, şi neamţul sunt cetăţeni care plătesc dările către stat, care muncesc, care au pe pământul ăsta istorie şi care vor să aibă şi un viitor.

Electorul maghiar e un om raţional. De foarte multe ori votează ţinând cont de utilitatea votului.


„Autonomia nu atinge integritatea teritorială"

Ceea ce deranjează la UDMR sau, mai bine spus, în zona politicienilor maghiari este discursul legat de autonomie. A fost el corect explicat sau în spatele lui se ascund, într-adevăr, alte intenţii?

În ceea ce priveşte politicienii maghiari şi politica noastră nu se ascunde nimic mai mult decât ceea ce se spune. Se spune clar, sincer, de 22 de ani. Sigur, dacă vreţi, atunci putem să facem o discuţie de o oră, o oră şi ceva numai despre acest subiect.

Este un subiect sensibil care interesează foarte multă lume...

La 1918, au fost nişte promisiuni la Alba Iulia care n-au fost respectate.

La Alba Iulia nu s-a vorbit de autonomie.

S-a vorbit despre autonomie, dar era scris altfel.

S-a vorbit despre judecarea cauzelor civile şi penale în limba maghiară, despre învăţământ...

Şi nu numai. Noi, când vorbim despre autonomie, nu vorbim decât despre a da decizia în mâinile comunităţii din Harghita, din Covasna, din Mureş, dar dacă vreţi şi din Constanţa, şi din Bucovina.

Cum aţi defini atunci autonomia despre care se face vorbire?

Există în state suverane şi bogate, care merg bine în Uniunea Europeană, astfel de forme de administrare. Este o formă de administrare în cadrul statului suveran, fără să atingă integritatea teritorială a statului. Şi în România trebuie să fie posibil acest lucru, dacă dorim. Dar asta nu se poate fără participarea majorităţii şi fără acceptul majorităţii.

Reformulez: cum definiţi autonomia teritorială?

Păi, asta am spus: o formă de administrare unde trăiesc maghiari, în interiorul statului şi fără a atinge în vreun fel integritatea teritorială a României.


Există un contraargument puternic: Europa unită tinde să desfiinţeze orice forme de enclavizare. Minoritatea maghiară din România vorbeşte însă de autonomie teritorială.

Şi se va vorbi până când maghiarii vor considera că anumite chestiuni sunt rezolvate de către autorităţile centrale. Se va vorbi despre acest lucru. Nu poţi să pui pumnul nici în gura maghiarului, nici în gura românului.

Nu e vorba despre aşa ceva, dar este o disonanţă evidentă...

Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis. Un lucru este însă important: niciun român şi niciun alt om nu va fi mai puţin fericit, nu va avea mai puţine şanse dacă cei din Harghita şi din Covasna sau cei din Moldova vor avea mai multă putere de a-şi decide soarta, în interiorul statului.

Ceea ce spuneţi coincide cu ceea ce spunea preşedintele României - trebuie să fie acelaşi grad de autonomie la Galaţi ca şi la Miercurea Ciuc.

Eu pot să accept acest lucru, cu o singură precizare: să fie pentru comunităţile locale o autonomie cât mai mare şi să nu vorbim despre componenta etnică. Fiindcă în Harghita şi în Covasna, indiferent dacă vorbim despre descentralizare sau despre o formă de autonomie, acolo vor trăi maghiari. Se poate considera că este ceva etnic. Dar aşa este şi pentru alte zone unde trăiesc români. Deci, nu trebuie amestecate aceste chestiuni. Şi nu trebuie pus accentul pe problemele etnice, din acest punct de vedere. Cu această nuanţă eu sunt de acord: comunităţile locale trebuie să aibă posibilitatea ca în mare măsură să spună ce vor, ce doresc şi ce e bun pentru ele.

Autonomia teritorială este o formă de administrare unde trăiesc maghiari, în interiorul statului şi fără a atinge în vreun fel integritatea teritorială a României.


„Fără ajutor, Tökés n-ar fi intrat în Parlamentul European"

Cum interpretaţi demersurile domnului Lászlö Tökés, în calitate de vicepreşedinte al Parlamentului European, de promovare agresivă a unei forme de autonomie teritorială?

La mine, în fişa postului, nu scrie să interpretez spusele lui Tökés. Este un om politic, matur, responsabil şi dumneavoastră sunteţi ziarist şi puteţi analiza vorbele fiecăruia. Eu n-o să intru în astfel de interpretări fiindcă nu este job-ul meu.

S-a vorbit despre faptul că a intrat prima oară în Parlamentul European cu o puternică susţinere din partea preşedintelui Traian Băsescu. Sunteţi de acord?

Am avut astfel de semnale şi, în continuare, cred că a primit un ajutor puternic. Nu spun că a primit ajutor de la Băsescu fiindcă n-am argumente pentru a susţine aşa ceva, dar a primit un sprijin puternic din partea autorităţilor. Aici avem exemple multe: de la Vaslui până la Suceava, de la Botoşani până la Galaţi, unde, în comunele mici sau mai mari, oamenii nu l-au văzut niciodată pe Tökés, poate doar o dată, la televizor, în 1989, dar au dat câteva sute de voturi în fiecare localitate. Numărul voturilor era cam acelaşi peste tot - 150-200. Nu sărea cu mult şi nu scădea cu mult. Deci, se vede clar că acolo era un ajutor, dar nu pot să spun că era de la Băsescu sau de la altcineva. E clar că fără acest ajutor n-ar fi intrat în Parlamentul European, în 2007.

Ce i-aţi reproşa preşedintelui Traian Băsescu?

Îi voi reproşa după ce n-o să mai fiu ministru, după ce n-o să mai fiu în Guvern. În acest moment, aş putea spune foarte, foarte multe lucruri, ca orice om politic, dar n-ar fi corect. Eu consider că, atunci când joci într-o echipă, dacă ai ceva de spus, te duci şi spui în cadrul echipei. După cum bine ştiţi, am avut, în legătură cu regionalizarea, un alt punct de vedere decât preşedintele Băsescu. Nu mi-a plăcut, asta este clar, dar nu am vorbit în public despre ceea ce am discutat la consultările de la Cotroceni. Eu consider că îl ştiu pe domnul Băsescu destul de bine, şi el mă cunoaşte de foarte mult timp, dar aceste reproşuri, dacă vor fi făcute, vor fi făcute într-un alt cadru.

Aţi intra la guvernare cu USL, după alegerile din acest an?

2012 este un an extraordinar de important şi scopul nostru este să avem un grup parlamentar puternic. După aceea vedem cine câştigă şi cum gândeşte viitorul României. Dacă USL va câştiga peste 50%, nu va avea nevoie de noi. Dacă nu va câştiga peste 50%, este o altă discuţie şi o altă posibilitate. Eu consider că orice formaţiune politică, indiferent că e vorba de UDMR sau de alte partide, trebuie să lase loc de „Bună ziua!" pentru toată lumea. Adică pentru toate forţele politice democratice.

Nu spun că Tökés a primit ajutor de la Băsescu fiindcă n-am argumente pentru a susţine aşa ceva, dar a primit un sprijin puternic din partea autorităţilor.


„Jobbik e o problemă pentru Ungaria"

În Ungaria, extremiştii de la Jobbik câştigă teren...

E o problemă pentru Ungaria şi s-ar putea să fie o problemă şi mai mare fiindcă acest partid creşte. În acest moment nu poate fi oprit.

Este o problemă în contextul în care de la Ungaria se aşteaptă o participare mai consistentă la construcţia europeană.

Din păcate, în ultima perioadă, Ungaria nu este un jucător foarte puternic, din cauza problemelor cu care se confruntă. Dacă vorbim despre Jobbik, într-adevăr, este o problemă cu care se va confrunta şi Viktor Orban. Se pare că, în sondaje, cei de la Jobbik i-au depăşit pe socialişti.

Dar se spune că, la origini, FIDESZ, partidul lui Viktor Orban, a fost unul dintre sprijinitorii Jobbik...

Nu ştiu. Mie nu mi se pare că e aşa. Ungurii au fost foarte supăraţi pe socialişti şi mare parte a electoratului de Stânga s-a mutat către Dreapta. Mai ales oamenii care şi-au pierdut serviciul, oamenii care şi-au pierdut veniturile. Cei săraci s-au dus către Jobbik, oamenii care trăiau mai prost decât înainte de 1990 s-au dus către Jobbik, deci marea majoritate a electoratului socialiştilor.

E un electorat care seamănă foarte mult cu cel din România. Trecerea rapidă de la Stânga la Dreapta relevă faptul că nu există o limpezire doctrinară...

Şi mai e o problemă: în partidele politice lucrurile sunt amestecate. Nu găsiţi un partid politic care să fie doar de Dreapta, fără să aibă câteva proiecte preluate din zona Stângii sau invers. Şi aşa mi se pare că e în toată Europa. Dar şi oamenii, după 40-50 de ani de comunism, percep altfel valorile ideologice. Nu prea fac diferenţa între valorile socialiste şi cele creştin-democrate sau dacă aleg din zona de Dreapta pe cineva, nu-l aleg pentru că este de Dreapta. Din acest punct de vedere, într-adevăr, confuzia este destul de mare în Estul Europei, şi după 20 de ani.

Oamenii care trăiau mai prost decât înainte de 1990 s-au dus către Jobbik, deci marea majoritate a electoratului socialiştilor.


„Fără încredere, o societate este condamnată la dezintegrare"

Care vi se pare a fi cea mai mare problemă a societăţii noastre, în momentul de faţă?

Neîncrederea, în primul rând, şi apoi lipsa de solidaritate. Fără încredere, o societate este condamnată la dezintegrare, nu spun la moarte, că nu e vorba de aşa ceva, dar la dezintegrare, în mod sigur. Societăţile care funcţionează foarte bine sunt caracterizate de o încredere mare între membrii lor, precum şi în instituţiile fundamentale. La noi, acest lucru lipseşte cu desăvârşire. Eu, de un an, un an şi jumătate, vorbesc permanent despre încredere şi spun că fără încredere nu putem construi nimic. Fără încredere nu poţi să construieşte o familie, fără încredere nu poţi să construieşte o firmă, fără încredere nu poţi să construieşti o societate.

De ce a dispărut încrederea?

Sunt multe motive... Probabil că nu aş putea să dau eu toate argumentele. Dar cred că şi din cauza faptului că în această perioadă de 20 şi ceva de ani schimbările au fost brutale, dezamăgirile au fost mari, iar amăgirile pe măsură. De aici, probabil, şi această neîncredere şi lipsă de solidaritate. Fiecare aşteaptă ceva de la stat, dar aşteaptă în aşa fel încât el să nu facă nimic.

Avem mentalitate de asistaţi social?

Avem. Avem în continuare această mentalitate, cu toate că lucrurile s-au schimbat în oraşele mari, acolo unde oamenii de 30-40 de ani au mai făcut câte ceva.

Mulţi au plecat în străinătate...

Da, foarte mulţi au plecat. Dar există o evoluţie, iar problema cea mai mare este lipsa de încredere. Fără o astfel de legătură puternică în interiorul societăţii, n-ai cum să fii societate, n-ai cum să ai succes, n-ai cum să ai rezultate bune.

Societăţile care funcţionează foarte bine sunt caracterizate de o încredere mare între membrii lor, precum şi în instituţiile fundamentale.


„Nu vreau să vorbesc despre vrăjitoare"

De ce Ministerul Culturii este atât de puţin vizibil în tot angrenajul instituţional românesc?

Sunt cel puţin două motive. Primul ar fi că nu poţi să faci rating, nici în televiziuni, nici în print, vorbind despre cultură.

V-aş contrazice aici. Sunt emisiuni de cultură de mare audienţă...

Sunt, dar nu poţi să faci constant rating din asta. Şi al doilea motiv: probabil că eu nu am comunicat destul de mult cu presa, cu toate că am fost şi eu jurnalist, însă am explicaţiile mele. Eu nu prea particip la dezbaterile de la posturile de televiziune.

De ce?

Fiindcă, dacă mă duc la o emisiune, vreau să vorbesc despre lucruri importante pentru mine, pentru Ministerul Culturii, pentru societatea românească, dacă sunt şi alţi politicieni. Nu vreau să vorbesc despre vrăjitoare, despre aşa-zise vedete şi să interpretez cine ştie ce subiect amplu dezbătut. De aceea evit să particip la dezbateri şi foarte rar m-aţi văzut la televizor, în ultima perioadă. Astea sunt cele două motive. În alt treilea rând, Ministerul Culturii ar merita mai multă atenţie şi ar merita dezbateri în presă mult mai profunde. Fiindcă sunt aruncate lucruri, indiferent din ce zonă vin, cu intenţia clară de a mai băga câte un ac pe undeva sau beţe în roate.

Care sunt cele trei lucruri majore pe care le-aţi realizat în mandatul dumneavoastră de ministru?

Am reuşit să finalizăm câteva investiţii mari, printre care şi clădirea Bibliotecii Naţionale. În condiţiile economice date, am reuşit să asigurăm finanţarea pentru funcţionarea instituţiilor de cultură. Am reluat finanţarea revistelor de cultură, literare, care sunt de anvergură naţională şi am continuat restaurarea monumentelor istorice. În 2010 am finalizat restaurarea a 40 de monumente, iar în 2011 a 37 de monumente, din bani foarte puţini. Am mai salvat de la acea tăiere drastică din 2010 multe instituţii culturale din România, fiindcă eu consider că atunci când faci tăieri nu trebuie să începi cu Învăţământul, Cultura şi Sănătatea.

Sunt domenii strategice.

Sunt domenii care dacă sunt distruse, după aceea ai nevoie de decenii ca să le reconstruieşti. Dacă ai închis un muzeu sau o filarmonică, nu le poţi deschide a doua zi. Trebuie să fii conştient că sunt zone unde orice tăiere sub o anumită limită înseamnă moarte, închidere, dispariţia instituţiilor respective.

Ca fost jurnalist, prin ce vi se pare că păcătuieşte presa românească de azi?

Nu vreau şi nu-mi place să dau eu astfel de verdicte, dar cred că prin superficialitatea şi, de foarte multe ori, prin intenţia de a face audienţă, indiferent cu ce preţ.


Evit să particip la dezbateri şi foarte rar m-aţi văzut la televizor, în ultima perioadă.


Atenţie! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.