“Cea mai mare greșeală ar fi ca, în 2018, să stăm precum ariciul, ignorând ce se întâmplă”

07.08.2017 | Actualitate politică
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


“Cea mai mare greșeală ar fi ca, în 2018, să stăm precum ariciul, ignorând ce se întâmplă”

Președintele UDMR, Kelemen Hunor,  a acordat un interviu cotidianului clujean de limba maghiară Szabadság, în care a vorbit despre pregătirile pentru Centenarul Marii Uniri din 2018. “Cea mai mare greșeală ar fi ca, în 2018, să stăm precum ariciul, ignorând ce se întâmplă, plângându-ne de milă, cuprinși de teamă. Trebuie să evităm acest tip de manifestare, de autocompătimire, pentru că este cu totul neconstructiv”. “Din acest motiv, UDMR a decis ca 2018 să fie un an al sincerității: prin proiectul „1000 de ani în Transilvania 100 de ani în România” vom încerca să  arătăm cu ce a contribuit comunitatea maghiară în ultimii 100 de ani la România de azi, astfel, scopul va fi demonstrarea faptului că maghiarii din România au contribuit și contribuie în continuare cu valori la dezvoltarea țării”. În interviul pe care ni l-a acordat președintele UDMR, Kelemen Hunor, l-am întrebat, printre altele, cum evaluează colaborarea cu partidele parlamentare după această jumătate de an, iar referitor la vizita președintelui Klaus Iohannis în Secuime am vrut să aflăm dacă UDMR se așteaptă la vreo schimbare în relația cu șeful statului. Președintele Kelemen Hunor a mai spus că i-a reamintit președintelui Klaus Iohannis necesitatea semnării unui pact între majoritate și minoritate.

ÎNTREBARE: A trecut o jumătate de an de la alegeri, cum evaluați colaborarea cu partidele parlamentare?

Kelemen Hunor: Principiul de bază a fost să existe un dialog permanent cu principalele partide. Deoarece rezultate nu se pot obține cu 7%, deși avem un grup parlamentar mai puternic decât în mandatul anterior, însă totuși ne aflăm departe de procentul de peste 50% necesar pentru adoptarea legilor. Coaliția de guvernare PSD- ALDE ne-a propus o colaborare, din păcate, însă, în prima jumătate de an s-a dovedit că, din partea opoziției, nu există vreo formațiune cu care să se poată colabora. Acest lucru poate că nu va rămâne așa, dar acum asta este realitatea. Prin urmare, am început o colaborare cu coaliția de guvernare și am stabilit ca în toate problemele în care ne consultăm și putem avea un punct de vedere comun vom susține acele inițiative ale Guvernului, iar, în schimb, majoritatea guvernamentală va vota proiectele noastre. Evident, trebuie să avem în vedere și faptul că o astfel de colaborare implică, inevitabil, și anumite momente de neînțelegere. Primul de acest gen a fost la începutul anului, când s-a adoptat OUG nr. 13, pentru că noi nu am considerat corectă procedura de adoptare a acestei ordonanțe. Nici în  ultima situație de criză guvernamentală UDMR nu a cerut nimic despre care să nu se fi discutat în ultimii ani sau care să nu fie constituțional sau care să fie incompatibil cu asumările internaționale ale României sau cu valorile europene.  Coaliția cred că a greșit atunci când nu a invitat colegii din Transilvania la consultări și apoi a făcut un pas înapoi când a început această adevărată ofensivă anti-maghiară. Au fost, însă, și o mulțime de proiecte în care am reușit să ne înțelegem, începând de la adoptarea bugetului, Legea salarizării unitare, drepturile pacienților privind folosirea limbii materne în instituțiile medicale și furnizoare de servicii sociale, Legea educației. În general, consider că această jumătate de an a fost una acceptabilă, bună chiar, de aceea la ședința grupurilor parlamentare UDMR, programată pentru sfârșitul lunii august, voi propune continuarea acestei colaborări parlamentare. Acordul a fost semnat pe un termen de patru ani, cu mențiunea că, la finalul fiecărei sesiuni parlamentare, ambele părți să facă o evaluare a acestei înțelegeri. După semnalele pe care le avem din partea lui Liviu Dragnea și a lui Călin Popescu Tăriceanu și ei vor dori continuarea acestui acord de colaborare parlamentară. În această jumătate de an s-a pus de două ori problema intrării UDMR la guvernare, prima dată, imediat după adoptarea bugetului de stat, în luna februarie, însă atunci noi am spus că nu este momentul oportun pentru că nu s-au concretizat condițiile necesare intrării noastre la guvernare. A doua oportunitate a fost înainte de criza din luna iunie, când s-a pus problema schimbării lui Sorin Grindeanu, dar și a extinderii coaliției, dar nici acest moment nu ni s-a părut oportun de a intra la guvernare. Coaliția are majoritate și fără noi-54%- și dacă ei sunt eficienți și se înțeleg, atunci, practic, nu există niciun subiect în care să nu poată decide.

ÎNTREBARE:  Dintre partidele de opoziție, cum caracterizați relația dintre UDMR și USR? Există posibilitatea sau pericolul ca această formațiune să atragă maghiari, având în vedere că recent  au ales în fruntea partidului un politician de naționalitate maghiară?

Kelemen Hunor: USR spune că la alegerile parlamentare din 2016 a primit voturi de la maghiari, ceea ce pot să îmi imaginez, însă nu datorită acestor voturi au intrat în Parlament. De altfel, în ultimii 27 de ani, întotdeauna au existat câteva partide politice românești, care au fost votate într-un procent mai mic sau mai mare și de maghiari. În prezent, însă, USR trece printr-o criză de identitate și nici nu se mai știe dacă vine sau pleacă. În acest partid se regăsesc persoane adepte ale tuturor ideologiilor posibile. Este discutabil ce va rămâne în final din acest partid. În prezent, relația noastră cu ei este foarte schimbătoare și incertă. De exemplu, la negocierile pentru legea privind drepturile pacienților, liberalii și cei de la USR au părăsit plenul la votul final, au fost revoltați și au declarat că a fost o mare greșeală până și faptul că s-a pus problema furnizării serviciilor medicale în limba maternă. Cine este mai atent în plen și ajunge primul la microfon își exprimă punctul de vedere, deci nu există o poziție comună la nivelul acestei formațiuni.

ÎNTREBARE: Există vreo schimbare în relația cu președintele Klaus Iohannis după vizita sa în Ținutul Secuiesc? La ce ne putem aștepta după acest moment?

Kelemen Hunor: Ar fi fost bine dacă această vizită era în 2015 și nu în 2017, deoarece vizita de acum poate fi considerată un pas în vederea alegerii sale pentru un nou mandat, mai ales că, de când este președinte, nu a transmis niciun mesaj și nu a făcut nimic pentru alegătorii maghiari. La alegerile prezidențiale, majoritatea maghiarilor a votat cu Klaus Iohannis. Se spune că cele mai multe voturi le-a primit în Ținutul Secuiesc, da, pentru că acolo maghiarii sunt majoritari, dar, dacă ne uitam și la Cluj sau la Partium, și aici peste 80% sau poate chiar mai mult au votat cu Iohannis. Maghiarii care merg la vot, mai degrabă preferă să voteze un sas decât un român, chiar dacă au ce să îi și reproșeze, iar acest lucru cred că este valabil și în 2017. Iohannis , în mod sigur, nu și-a pierdut alegătorii maghiari, însă este mai puțin probabil că și-a convins criticii. În același timp, nu și-a dezamăgit nici votanții români, pentru că în momentul cu steagul a ieșit bine. După care, s-a deplasat la Mărășești, la un eveniment organizat într-unul dintre locurile în care au avut loc lupte în Primul Război Mondial. Deci a avut foarte multă grijă ca nu cumva să fie acuzat de prietenie cu comunitatea maghiară. În cadrul consultărilor a declarat că va reflecta asupra propunerilor noastre, astăzi însă nu aș îndrăzni să prevăd vreo schimbare radicală în atitudinea sa. L-am informat pe președintele țării cu privire la problemele cu care se confruntă comunitatea maghiară, dar nu am vorbit despre subiecte care, de altfel, sunt extrem importante pentru noi, însă, soluționarea acestora nu intră în competența și în responsabilitatea președintelui statului, cum ar fi infrastructura, bugetul și probleme de acest gen. Aș sublinia, totodată, faptul că, până în prezent, nu a existat o astfel de vizită prezidențială în care șeful statului să se întâlnească în același timp cu toți liderii administrației locale din Ținutul Secuiesc, iar aceasta poate fi considerată chiar un mesaj din partea lui, și anume că ia în considerare Ținutul Secuiesc ca pe o entitate. Am cerut președintelui, printre altele, să se folosească de drepturile pe care le deține - în calitatea sa de președinte- și să își asume rolul de mediator atunci când se accentuează atitudinea anti-maghiară, tocmai pentru a exista un factor de echilibru și pentru a tempera atitudinea majorității. Încă din 2015 noi am propus ca președintele țării să fie inițiatorul unui nou pact dintre majoritate și minoritate, iar acest lucru este de actualitate și foarte necesar și în 2017.

ÎNTREBARE: Conform căror principii ar trebui elaborat acest pact dintre majoritate și minoritate?

Kelemen Hunor: Am făcut această propunere președintelui în 2015, imediat după alegerea sa în funcție. I-am prezentat chiar și o propunere concretă de text, ca punct de pornire. Practic, acest text propus de noi, după introducere, cuprindea patru puncte, care se refereau la faptul că drepturile acordate minorității maghiare să nu poată fi anulate pe cale legislativă sau prin măsuri administrative. Am propus, totodată, ca în cazurile în care trebuie clarificată intenția legiuitorului, modificările să fie făcute de comun acord. În același timp, extinderea drepturilor dobândite să fie stabilită tot de comun acord și să fie adoptată în Parlament, în urma unei dezbateri largi, la  nivelul societății. Am mai propus să eliminăm din disputele interne problematica minorităților naționale, mai exact a cauzei maghiare, pentru că, atunci când nu există argumente solide într-un anumit context, este evocată, de obicei, problematica maghiară, de exemplu, că se fură Transilvania, se urmărește dezbinarea țării, etc. Știu că toate acestea aproape că sunt iluzii, pot părea ușor naive, dar dacă partidele ar fi de acord cu pactul propus de noi, lucrurile ar fi mult mai simple.

ÎNTREBARE: De ce anume și de cine depinde concretizarea acestui acord (dintre majoritate și minoritate)?

Kelemen Hunor:  De aceea i-am propus lui Klaus Iohannis, pentru că președintele statului trebuie să vină cu această inițiativă, el trebuie să-și asume garanția unui astfel de acord și are rolul constituțional de a acționa ca mediator în cadrul societății. Dacă inițiativa ar veni din partea vreunui partid politic, atunci ar fi clar că cei care se află în opoziție să nu fie de acord. De altfel, în 2015, am semnalat și președinților partidelor parlamentare posibilitatea realizării acestui pact, dar ne aflam înaintea unui an electoral și de aceea un am primit nicio reacție din partea lor. De fiecare dată când a fost vorba despre un anumit pact, indiferent  că a fost vorba despre infrastructură, armată, UE sau NATO, întotdeauna președintele a fost inițiatorul. Pe de altă parte, am crezut că măcar atât își poate asuma un politician sas.

ÎNTREBARE: Cum se pregătește UDMR pentru Centenarul din 2018?

Kelemen Hunor:  În cadrul prezidiului executiv al UDMR s-a format un grup de lucru care se ocupă de acest subiect. Avem în plan câteva acțiuni pentru anul următor, ceea ce, după părerea mea, este important. Se știe că raportarea celor două comunități la evenimentele din 1918 nu s-a schimbat nici acum, la 100 de ani. Nici maghiarii, dar cred că nici românii nu gândesc altfel despre 1918 și despre ultimii 100 de ani și nici nu prea cred că acest lucru se va schimba în mod semnificativ în următoarele luni, până în 2018. Sunt foarte multe motive pentru care lucrurile au evoluat astfel, dar nici nu vreau să analizez, este treaba istoricilor, a sociologilor. Sunt sigur de faptul că, dacă statul român, în ultimii 100 de ani,  nu s-ar fi străduit atât de mult și în mod vădit să asimileze minoritățile naționale și să elimine din societate tot ce nu este românesc, atunci poate și generațiile de astăzi s-ar raporta altfel la această problemă. Dar, pentru că, atât între cele două războaie mondiale, cât și pe vremea lui Ceaușescu, această intenție a fost clară, iar după 1989, de asemenea, s-a putut constata adesea o astfel de tendință, chiar dacă aceasta nu a fost declarată. Este oarecum clar că aceste temeri au reapărut: românii se tem că vrem să le luăm Ardealul, iar maghiarii se tem că românii vor să le ia identitatea. Aceste temeri, evident că sunt prezente și vor persista, iar eu nu văd posibilitatea de a schimba foarte mult acest aspect. Cea mai mare greșeală ar fi ca în 2018 să stăm precum ariciul, ignorând ce se întâmplă, plângându-ne de milă, cuprinși de teamă. Ar fi bine să evităm cumva acest tip de atitudine, pentru că nu se poate construi pe sentimente de teamă și de regrete, mai degrabă trebuie să alegem calea discursului sincer și corect. Este important să spunem clar ce credem și ce așteptăm din partea statului român după 100 de ani, dar, în același timp, trebuie să ne punem și în locul celorlalți, să-i înțelegem cât de cât. Constat că există diferențe majore în modul în care diferitele generații interpretează aceste evenimente. În ultimii 100 de ani au crescut câteva generații care au informații indirecte despre ce s-a întâmplat înainte de 1918. Nici măcar de perioada 1940-1944 nu își amintesc mulți, nu au amintiri directe, știu doar de la părinți ce s-a întâmplat atunci. De aceea, considerăm că trebuie să organizăm conferințe de specialitate, în care să analizăm, să dezbatem cu ajutorul unor istorici și specialiști ce s-a întâmplat în acești 100 de ani, să înțelegem, să reevaluăm, să reformulăm ceea ce se poate reformula într-un astfel de moment. În același timp,  pregătim câteva publicații  în care vom prezenta ceea ce am realizat în ultimii 100 de ani, cu ce am contribuit în Transilvania la dezvoltarea României- ne propunem să prezentăm valorile și creatorii acestora din toate domeniile. Acest proiect l-am numit provizoriu, “O mie de ani în Transilvania, o sută de ani în România”. În plus, vrem să încercăm derularea unei campanii mai relaxate și mai pe înțelesul tuturor, în special în mediul online- dar nu numai în această formă- o campanie adresată românilor, mai ales tinerilor între 20-30 de ani. Vom încerca să explicăm cine suntem noi, maghiarii din Transilvania secolului XXI și care sunt dezideratele noastre, pentru că sunt foarte multe percepții greșite și prejudecăți legate de noi, pe care societatea românească le-a creat în decursul istoriei. Românii trebuie să înțeleagă că nu vom putea și nici un vom dori să sărbătorim evenimentele de la 1918. Acesta ar fi bine să fie un moment al înțelegerii și al respectului reciproc. Mă tem uneori însă că, pentru că, în ajunul Centenarului,  România nu va avea prea multe realizări de prezentat, de aceea vor apela la retorica naționalistă de prost gust prin care încheie acești 100 de ani, la fel cum a procedat și rectorul Universității „Babeş- Bolyai”. Nu vor putea să spună că au construit nici măcar 1.800 de km de autostradă, că, în sfârșit, după 100 de ani, au reușit să conecteze regiunile istorice. La fel cum nu putem spune că trenul de la București la Alba Iulia ajunge mai repede decât în urmă cu 100 de ani. Dimpotrivă, vor putea să spună că astăzi faci o oră și jumătate mai mult de la Alba Iulia la București, decât se făcea acum 100 de ani. Deci, din acest punct de vedere, am dileme serioase referitor la ce va putea prezenta statul român ca realizare în afară de faptul ca de 100 de ani această țară există. Și atunci, în astfel de situații, sunt tentați să aniverseze cei 100 de ani printr-o retorică naționalistă și cu tot felul de sloganuri.

 

Sursa: cotidianul de limba maghiara Szabadság, traducerea în limba română.

Atenţie! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.