Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, rostit de 15 martie

15.03.2018 | Sărbătoare
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, rostit de 15 martie

Fotó: Gönczy Tamás

Stimați sătmăreni, Onorată audiență,

Cetățenii orașului Satu Mare au simțit că a venit momentul schimbărilor revoluționare.

Satu Mare a fost ocolit de luptele Revoluției din ‘48, dar sătmărenii au trăit intens fiecare moment alături de camarazii lor, până la sfârșit.

Revoluția și războiul de independență au încheiat etapa de reformă a națiunii, această experiență a unit națiuni și naționalități în spiritul libertății, a dat o nouă perspectivă identității locale.

În acest an sărbătorim cea de a 170-a aniversare a celei mai sacre dintre revoluțiile maghiare. Spun sacru, pentru că intensitatea zilei de 15 martie emană un fel de sacralitate, un spirit puternic. Nu cred că există un moment în istoria maghiară care să fie susținut de un consens național atât de puternic, atât de profund.

Referitor la ziua de 15 martie nu există disensiuni nici măcar între cei care, de obicei, polemizează pe alte subiecte. Însă despre semnificația zilei de 15 martie gândim la unison, avem aceeași percepție

Există multe explicații pentru această stare, dar vă rog să-mi permiteți să atrag atenția, totuși, asupra unui aspect. În tabloul bine conturat al istoriei Revoluției de la 1848, toți se regăsesc într-un fel, fiecare se identifică cu unul dintre eroi. Radicalii, adepți ai schimbărilor rapide se identifică cu Petőfi, opozanții, rezistența - cu Mihály Táncsics, romanticii cu Jókai Mór. Pentru fiecare există un punct de reper bine definit. 

Satu Mare, de exemplu, ne aduce astăzi în actualitate personalitatea lui Széchenyi. Acel Széchényi despre care se știe cu câtă îngrijorare, critică și uneori chiar cu ironie comenta elanul revoluționarilor, pentru ca apoi să rămână în istorie ca fiind cel mai mare maghiar.

Cu această ocazie țin să mulțumesc tuturor celor care, prin efortul lor, și-au adus  contribuția la realizarea acestei lucrări, tuturor celor care au făcut posibilă ridicarea acestei statui, astăzi, în această zi importantă pentru noi toți.  În structura acestui monument sunt investiți ani întregi de luptă, luptă cu birocrația, cu lipsa banilor, cu autoritățile. Însă,  dacă privim această realitate din altă perspectivă, putem vedea niște oameni entuziaști, niște generoși, care, împreună cu reprezentanții Uniunii, și-au unit toate forțele pentru un scop comun.

Este remarcabil faptul că, în ciuda tuturor dificultăților, acest proiect a fost realizat într-un mod exemplar. M-aș bucura foarte mult ca toate comunitățile maghiare din Transilvania să se bucure de aceeași unitate și armonie, să înregistreze succesele pe care le putem vedea astăzi în municipiul Satu Mare.

Inaugurăm, astăzi, statuia lui Szechenyi - și cred că este un lucru foarte bun, un act de normalitate.

Este foarte bine ce se întâmplă, pentru că revoluția înseamnă schimbare, construcție, în niciun caz distrugere. Aceasta este esența revoluției.

Széchenyi nu a fost revoluționar, s-a ferit de implicarea în revoluție. Cu toate acestea, el și-a dat seama că Kossuth avea dreptate, deoarece, așa cum afirmase, Kossuth a obținut în câteva zile mai multe rezultate decât a obținut el în 20 de ani. Dar unul și celălalt s-au completat, multe lucruri nu ar fi fost posibile fără contribuția amândorura. Din perspectiva istorică, efortul lor comun se înscrie în seria realizărilor marilor noștri predecesori.

Sunt foarte încântat că, astăzi, la Satu Mare, nu dezvelim statuia unui revoluționar clasic, ci statuia lui Széchenyi István

Am două motive să cred astfel. Pe de o parte, să recunoaștem sincer: nu suntem într-o poziție revoluționară. Nu trebuie să schimbăm întreaga lume, dar trebuie să contribuim la schimbarea situației actuale. Trebuie să luptăm pentru principiile noastre, pentru valorile noastre și  nu trebuie să mergem pe câmpul de luptă pentru acestea, însă trebuie să depunem toate eforturile ca să putem ajunge la un dialog deschis, pentru că numai astfel putem construi un viitor stabil pentru generațiile viitoare.

Intensitatea spiritului revoluționar,  de tipul "totul trebuie schimbat acum", nu se întâmplă în istorie. Este nevoie de timp ca o comunitate să poată crea acest moment.

Pe de altă parte, sunt încântat pentru că, așa cum am spus, toată lumea își găsește locul, eroul în acest tablou uriaș, plin de culoare. Există însă și situații în care un anumit moment generează acte de eroism și eroi.

Faptul că, astăzi, aici, dezvelim statuia lui Szechenyi, ne amintește de spusele unui alt mare om de cultură maghiar, născut în regiunea Satu Mare, de Kölcsey, care a vorbit despre rolul pe care trebuie să îl aibă politicienii, liderii statului și toți cei care doresc să acționeze pentru binele unei țări. Deviza lor trebuie să fie patria și progresul. Iar aici conjuncția de legătură ȘI este importantă. Deoarece aceste două obiective nu pot fi contradictorii în viziunea unor oameni responsabili și dornici de acțiune. Trebuie să fim întotdeauna capabili să deservim în același timp cele două obiective: patria și progresul.

Această statuie ne amintește și de faptul că o comunitate, o țară trebuie să aibă o viziune, un proiect viabil asupra direcției spre care dorește și trebuie să se îndrepte. Szechenyi a avut viziune. Noi, maghiarii din Transilvania, știm acest lucru – deoarece calea noastră este marcată de multe constrângeri și deziderate. Constrângerea existenței ca minoritate și dorința păstrării identității noastre maghiare.

Dar oare țara în care trăim, România, știe spre ce direcție să se îndrepte?

Deoarece această țară nu are o viziune, nu are un proiect viabil. Aderarea la UE a fost ultimul scop comun. Și asta a fost acum zece ani.

Spre ce ne îndreptăm? Ce vrem? Care sunt obiectivele noastre?

Elita politică românească nu poate să se pună de acord nici măcar asupra unei linii de autostradă, dar nici asupra direcției în care ar trebui îndreptate educația și sănătatea. Politica românească este cunoscută, astăzi, pentru lupta acerbă împotriva celuilalt, deși ar trebui să se concentreze pe construcție și dezvoltare.

2018 ar trebui să fie anul în care, în unele probleme, societatea românească și, inclusiv societatea maghiară din Transilvania, să aibă un dialog despre un acord în privința viitorului.

Astăzi, adevăratul act revoluționar din această țară ar fi dacă am putea reda speranța, credința într-un viitor viabil. Prima condiție esențială pentru aceasta este dialogul. Noi, maghiarii din România și reprezentanții intereselor comunității, suntem pregătiți pentru acest dialog. Asta cerem, asta așteptăm. Chiar dacă nu vom putea împărtăși niciodată trecutul, ar trebui să planificăm împreună viitorul nostru comun. Și cu asta am ajuns și la cea de-a doua condiție: să definim un proiect mare, comun, un obiectiv major comun pentru care putem mobiliza toate forțele.

A treia condiție rezultă, practic, din primele două: restabilirea încrederii. Fiecare națiune și societate de succes se caracterizează printr-un nivel ridicat de încredere. Fără încredere reciprocă nu există succes. Da, astfel de acțiuni revoluționare ar fi necesare astăzi!

 

Doamnelor și domnilor!

La aniversarea a 170 de ani de la Revoluția din 1848, trebuie să vorbim despre concluzia remarcabilă a Rezoluției cu cele 12 puncte: Egalitatea. Libertatea. Fraternitatea. Este interesant de remarcat faptul că, în 1848, strămoșii noștri au schimbat ordinea devizei revoluționare franceze, care, în 1789, a început cu mult dorita libertate.

La 15 martie, politicienii vorbesc de obicei despre elementul central al acestei sintagme, despre libertate. Dar contemporanii credeau că cele trei elemente erau mult mai unitare. Libertatea și egalitatea erau considerate ca fiind condiționate una de cealaltă, iar în mod tacit a fost inclusă și necesitatea de auto-constrângere deoarece, fără aceasta, libertatea totală conduce la inechitate și anarhie.

Da, trebuie să vorbim despre egalitate, ca despre o condiție a libertății. Ca minoritari, suntem în primul rând preocupați de egalitatea în drepturi, dar, din nefericire, trebuie să constatăm că și la zece ani după aderarea la UE, rămân multe de făcut pentru a elimina inechitățile economice și sociale.

Raportul Consiliului European care analizează aplicarea prevederilor acordului cadru pentru protecția minorităților a stabilit că România nu doar că nu este un stat model în garantarea drepturilor naționale și lingvistice ale minorităților, ci este mai degrabă un exemplu de regres în acest domeniu. Astăzi, ar fi și un act revoluționar și dacă instituțiile implicate nu ar prezenta într-o lumină ireală acest subiect, ci ar începe să aplice corecțiile necesare, așa cum propune și raportul nostru paralel. În schimb, ei continuă să deformeze realitatea, susținând că au creat un stat model, exemplar, în timp ce prefectul de Covasna pedepsește primarii care decorează localitățile în culorile steagului maghiar cu ocazia sărbătorii noastre naționale. Cer pe această cale Guvernului, premierului și ministrului de Interne să oprească acțiunile prefecților din Covasna și Harghita, pentru a pune capăt acestei anomalii iresponsabile și stresante!

Există o creștere a fenomenului de sărăcie și a emigrației. Eradicarea sărăciei și reducerea decalajelor economice dintre diferitele regiuni reprezintă baza tuturor politicilor responsabile de astăzi în România. Da, acesta reprezintă un act revoluționar astăzi. Este nevoie de curaj, dorință de schimbare și de acțiune. Suntem gata să participăm și la acest proiect, pot conta pe noi și în această reformă, cei care sunt capabili să anticipeze, să planifice și să acționeze.

Egalitate, libertate, fraternitate, adică comunitate. Sunt concepte care se condiționează reciproc - nu putem exista fără ele. Și mai au și o altă trăsătură importantă: nici una nu este îndreptată împotriva celuilalt. Nici egalitatea, nici libertatea, nici comunitatea.

De aceea credem că 15 martie este o sărbătoare pentru fiecare om care este adeptul libertății. Al maghiarilor și românilor deopotrivă.

Libertatea poate fi ușor împărtășită - nu se va diminua, ci va crește. Fraternitatea are sens doar dacă se axează pe înțelegerea și acceptarea totală a celuilalt. Egalitatea trebuie să însemne șanse egale pentru toți. Dar acest lucru este posibil numai dacă, după alegerea identității, există posibilitatea egalității de șanse... iar pentru prietenii noștri români, posibilitatea unui gest care să ne demonstreze recunoașterea.

Și dacă sărbătorim astăzi lupta pentru libertate, merită să discutăm ce s-a întâmplat și în continuare. Nu mă refer aici la comandantul Haynau, pe care sătmărenii îl cunosc bine și nici măcar la era Bach - ci la Compromis.

Trebuie să vorbim și despre asta pentru că este timpul. Chiar dacă a durat 100 de ani și nu 19, cât a fost necesar în cazul Compromisului din 1867. De un secol ne  urmăresc  acele promisiuni neonorate. Noi, maghiarii, cerem și așteptăm în mod  justificat să se concretizeze ceea ce ne-a fost promis. Românii însă, s-au săturat  și se simt presați, lezați auzindu-ne mereu ca îi acuzam că nu și-au îndeplinit promisiunile făcute  acum 100 de ani.

Cred că este timpul să încheiem disputele din trecut și să ne preocupe, în primul rând, viitorul. Trebuie să ajungem la un acord cu majoritatea românească, asupra faptului că 15 martie este sărbătoarea noastră a tuturor, la fel cum și libertatea este a tuturor și nu poate fi divizată. Și, cel mai important, să convenim asupra faptului că, deși denumirea țării este România, aceasta este o țară care aparține mai multor naționalități. Pe lângă majoritatea românească, este și țara  maghiarilor, germanilor, romilor și lista ar putea continua.

Și dacă există un dialog, o soluție de compromis, este mult mai ușor să convenim asupra obiectivelor comune. Vrem ca privirea noastră să se îndrepte spre viitor, spre viitorul planificat în comun. Acesta ar putea fi un alt act revoluționar și se poate conta pe sprijinul nostru și în acest sens.

 

Doamnelor și domnilor!

Este nevoie, de asemenea, de schimbări revoluționare și în Europa. Uniunea nu poate ignora, nu poate lăsa fără răspuns dorința a cincizeci de milioane de minorități autohtone: cerem reglementarea drepturilor minorităților la nivel european. În acest scop am lansat și Inițiativa Cetățenească MSPI. Suntem aproape de a ajunge la un milion de semnături de susținere și cred că ne vom face auzită vocea, pentru că cererile și așteptările noastre nu sunt îndreptate împotriva nimănui. Dacă Europa dorește să rămână puternică, stabilă și determinantă, atunci trebuie să audă și strigătul de ajutor al minorităților naționale autohtone. Trebuie să audă, să înțeleagă și să acționeze.

Dragi sătmăreni!

Vă doresc ca statuia lui Széchenyi să confirme spiritualitatea pe care acest mare om de stat o reprezenta, și ca această statuie să rămână aici, atât timp cât trăiesc și maghiari în acest oraș, adică până la sfârșitul timpurilor .

Satu Mare, 15 martie, 2018

 

Atenție! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.