Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, rostit de 15 martie

15.03.2018 | Sărbătoare
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, rostit de 15 martie

Fotó: Gönczy Tamás

Stimați sătmăreni, Onorată audiență,

Cetățenii orașului Satu Mare au simțit că a venit momentul schimbărilor revoluționare.

Satu Mare a fost ocolit de luptele Revoluției din ‘48, dar sătmărenii au trăit intens fiecare moment alături de camarazii lor, până la sfârșit.

Revoluția și războiul de independență au încheiat etapa de reformă a națiunii, această experiență a unit națiuni și naționalități în spiritul libertății, a dat o nouă perspectivă identității locale.

În acest an sărbătorim cea de a 170-a aniversare a celei mai sacre dintre revoluțiile maghiare. Spun sacru, pentru că intensitatea zilei de 15 martie emană un fel de sacralitate, un spirit puternic. Nu cred că există un moment în istoria maghiară care să fie susținut de un consens național atât de puternic, atât de profund.

Referitor la ziua de 15 martie nu există disensiuni nici măcar între cei care, de obicei, polemizează pe alte subiecte. Însă despre semnificația zilei de 15 martie gândim la unison, avem aceeași percepție

Există multe explicații pentru această stare, dar vă rog să-mi permiteți să atrag atenția, totuși, asupra unui aspect. În tabloul bine conturat al istoriei Revoluției de la 1848, toți se regăsesc într-un fel, fiecare se identifică cu unul dintre eroi. Radicalii, adepți ai schimbărilor rapide se identifică cu Petőfi, opozanții, rezistența - cu Mihály Táncsics, romanticii cu Jókai Mór. Pentru fiecare există un punct de reper bine definit. 

Satu Mare, de exemplu, ne aduce astăzi în actualitate personalitatea lui Széchenyi. Acel Széchényi despre care se știe cu câtă îngrijorare, critică și uneori chiar cu ironie comenta elanul revoluționarilor, pentru ca apoi să rămână în istorie ca fiind cel mai mare maghiar.

Cu această ocazie țin să mulțumesc tuturor celor care, prin efortul lor, și-au adus  contribuția la realizarea acestei lucrări, tuturor celor care au făcut posibilă ridicarea acestei statui, astăzi, în această zi importantă pentru noi toți.  În structura acestui monument sunt investiți ani întregi de luptă, luptă cu birocrația, cu lipsa banilor, cu autoritățile. Însă,  dacă privim această realitate din altă perspectivă, putem vedea niște oameni entuziaști, niște generoși, care, împreună cu reprezentanții Uniunii, și-au unit toate forțele pentru un scop comun.

Este remarcabil faptul că, în ciuda tuturor dificultăților, acest proiect a fost realizat într-un mod exemplar. M-aș bucura foarte mult ca toate comunitățile maghiare din Transilvania să se bucure de aceeași unitate și armonie, să înregistreze succesele pe care le putem vedea astăzi în municipiul Satu Mare.

Inaugurăm, astăzi, statuia lui Szechenyi - și cred că este un lucru foarte bun, un act de normalitate.

Este foarte bine ce se întâmplă, pentru că revoluția înseamnă schimbare, construcție, în niciun caz distrugere. Aceasta este esența revoluției.

Széchenyi nu a fost revoluționar, s-a ferit de implicarea în revoluție. Cu toate acestea, el și-a dat seama că Kossuth avea dreptate, deoarece, așa cum afirmase, Kossuth a obținut în câteva zile mai multe rezultate decât a obținut el în 20 de ani. Dar unul și celălalt s-au completat, multe lucruri nu ar fi fost posibile fără contribuția amândorura. Din perspectiva istorică, efortul lor comun se înscrie în seria realizărilor marilor noștri predecesori.

Sunt foarte încântat că, astăzi, la Satu Mare, nu dezvelim statuia unui revoluționar clasic, ci statuia lui Széchenyi István

Am două motive să cred astfel. Pe de o parte, să recunoaștem sincer: nu suntem într-o poziție revoluționară. Nu trebuie să schimbăm întreaga lume, dar trebuie să contribuim la schimbarea situației actuale. Trebuie să luptăm pentru principiile noastre, pentru valorile noastre și  nu trebuie să mergem pe câmpul de luptă pentru acestea, însă trebuie să depunem toate eforturile ca să putem ajunge la un dialog deschis, pentru că numai astfel putem construi un viitor stabil pentru generațiile viitoare.

Intensitatea spiritului revoluționar,  de tipul "totul trebuie schimbat acum", nu se întâmplă în istorie. Este nevoie de timp ca o comunitate să poată crea acest moment.

Pe de altă parte, sunt încântat pentru că, așa cum am spus, toată lumea își găsește locul, eroul în acest tablou uriaș, plin de culoare. Există însă și situații în care un anumit moment generează acte de eroism și eroi.

Faptul că, astăzi, aici, dezvelim statuia lui Szechenyi, ne amintește de spusele unui alt mare om de cultură maghiar, născut în regiunea Satu Mare, de Kölcsey, care a vorbit despre rolul pe care trebuie să îl aibă politicienii, liderii statului și toți cei care doresc să acționeze pentru binele unei țări. Deviza lor trebuie să fie patria și progresul. Iar aici conjuncția de legătură ȘI este importantă. Deoarece aceste două obiective nu pot fi contradictorii în viziunea unor oameni responsabili și dornici de acțiune. Trebuie să fim întotdeauna capabili să deservim în același timp cele două obiective: patria și progresul.

Această statuie ne amintește și de faptul că o comunitate, o țară trebuie să aibă o viziune, un proiect viabil asupra direcției spre care dorește și trebuie să se îndrepte. Szechenyi a avut viziune. Noi, maghiarii din Transilvania, știm acest lucru – deoarece calea noastră este marcată de multe constrângeri și deziderate. Constrângerea existenței ca minoritate și dorința păstrării identității noastre maghiare.

Dar oare țara în care trăim, România, știe spre ce direcție să se îndrepte?

Deoarece această țară nu are o viziune, nu are un proiect viabil. Aderarea la UE a fost ultimul scop comun. Și asta a fost acum zece ani.

Spre ce ne îndreptăm? Ce vrem? Care sunt obiectivele noastre?

Elita politică românească nu poate să se pună de acord nici măcar asupra unei linii de autostradă,