Domnule Președinte, Doamnelor și Domnilor Deputați, Stimați colegi,  

Dezbatem un proiect de lege care a primit deja verdictul dumneavoastră înainte să fi fost dezbătut, în mod real în forul legislativ și, mai ales, în Camera Deputaților. Ieri a primit avize sau rapoarte negative, însă fără să fi fost organizată o dezbatere reală în comisiile de specialitate. Nu a fost dezbătut pentru că, de o săptămână, asistăm la reașezarea dezbaterilor publice pe o temă care poate să inflameze, poate să atragă atenția și astfel să devieze atenția publică de la măsurile guvernamentale referitoare la limitarea efectelor pandemiei în România. 

Dezbaterea pe acest proiect de lege a fost limitată la câteva enunțuri cu privire la folosirea limbii materne în administrație cât și la tema folosirii simbolurilor naționale de membrii comunităților etnice.

Dar acest proiect de lege a fost depus pentru a readuce în discuție Codul Administrativ al României, în contextul în care Codul intrat în vigoare a fost adoptat în 2019 prin Ordonanță de Urgență. Încă de atunci, UDMR și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu faptul că acest Cod este mult mai restrictiv și mai puțin adaptat zilelor noastre față de textul legii adoptat în Parlament  în 2018 - mai ales în cazul folosirii limbii materne în adminsitrația publică, se elimină principiul care deja era stabilit și aplicat în Legea Administrației publice locale cu privire la menținerea drepturilor obținute, indiferent de modificarea demografică a localităților.

Acest proiect de lege are introdusă și viziunea corectă a unor partide politice care, la ora actuală, doresc insistent să voteze împotriva proiectului și care, au dorit și doresc în continuare ca presedinții de consilii județene să fie aleși de membrii consiliului județean, mai exact, să fie aleși în funcție, indirect. Sunt lucruri normale, dar care, din considerente politice punctuale și cu lupa focalizată pe sondajele de opinie, nici nu intră acum în discuție. Mai bine facem scandal pe teme etnice, pe teme care sunt recepționate rapid și fără filtru de o parte a populației.

Constituția precizează următoarele: la articolul 120, aliniatul (2): “În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.”

România a ratificat două documente importante ale Consiliului Europei, Convenția Cadru pentru Protejarea Minorităților Naționale și Charta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare. În rapoartele de monitorizare adoptate și publicate de Consuliu, în anii 2018 și 2019, cu privire la implemtarea acestor două norme europene ratificate de România, se află câteva critici clare asupra procesului de implementare și a oferirii de drepturi satisfăcătoare în spriritul și litera normativelor europene. De exemplu, în 2018, Consiliul de Miniștrii al Consiliului Europei, prin documentul adoptat, spune clar: Legislația română încă limitează folosirea limbii minorităților naționale în relația cu adminsitrația publică în localitățile unde cetățenii care aparțin minorităților naționale se află în proporție de cel puțin 20 la sută. Totodată arată că în România trebuie avută în vedere scăderea limitei de 20 la sută pentru un acces mai simplu la serviciile publice.

Adică, în momentul în care în proiectul de lege am folosit sintagma „au obligația să asigure” în loc de „asigură”, nu am făcut nimic altceva decât să întărim textul legii ca să nu existe situații în care aceasta nu se implementează, și  incă nu am definit un prag obligatoriu mai mic conform cererii Consiliului Europei, ci am lăsat la inițiativa proactivă a autorităților locale. Deci, nu vorbim despre limbi paralele așa cum, dintr-o lume paralelă cu lumea europeană, evoca colegul din PNL. Totodată este normal ca în momentul în care administrația publică locală și instituțiile deconcentrate trebuie să folosească în relația cu cetățenii aparținând minorităților naționale limba maternă a persoanelor aparținând minoritatilor naționale, acelați lucru trebuie să fie valabil și pentru prefecturile care coordonează deconcetratele cât și pentru Poliția Română care este în serviciu public și nu instituție militarizată, conform legii.

Când abordăm tema folosirii simbolurilor naționale și regionale, o facem luând în considerare discriminarea clară pe care unele comunități le au în comparație cu altele. Adică steagul Bucovieni poate fi arborat în piețele centrale ale câtorva localități în Moldova dar nu poate fi folosit de alte comunități când este vorba de simboluri ale comunității maghiare.

Stimați colegi,

avem obligația să găsim împreună soluții la cererile comunităților etnice, inclusiv cea maghiară cu privire la relația cetățean - administrație publică locală, cât și la folosirea simbolurilor naționale ale comunităților.  Și o vom putea face împreună, dacă în aceste dezbateri vom avea în vedere cerințele cetățenilor români aparținând minorităților naționale și nu posibilitatea de a găsi pârghii de creștere în sondaje ale partidelor susținând limitarea drepturilor acestor cetățeni, folosind aberații retorice, precum a procedat PNL-ul astazi.

Sunt convins că va veni și momentul acesta, și sunt convins că o vom face împreună, dar ca să putem reuși trebuie să depunem eforturi noi toți. Și atunci vom putea spune că am făcut încă un pas spre România modernă, la care am sperat încă de acum un veac.